Stim ca am lipsit mult din casele voastre, insa voi nu ati lipsit din mintea noastra. In tot acest timp in care am stat departe de voi am cautat noi locuri pe care sa vi le aratam, prin ochii nostri desigur! Locuri care sa va faca sa va luati cateva haine si alte lucruri care nu trebuie sa lipseasca dintr-un bagaj si sa porniti la drum. Astazi am sa va duc pe un traseu ceva mai lung, pentru care aveti nevoie de cateva zile libere, un traseu care masoara aproximativ 1400 kilometri pornind cronometrul din Bucuresti si oprindu-l tot aici la intoarcere.
Prima oprire pe care am facut-o a fost in Buzau ca sa mancam cate ceva, insa la ora 5 dimineata, ora la care noi ne aflam pe Bulevardul Unirii in Buzau, nu ai prea multe variante. Ca sa fiu mai exacta ai doua variante: McDonald's (in centrul orasului pe bulevardul Unirii) sau un restaurant: Junior(situat pe Bulevardul Garii).
As putea sa va insir cateva obiective pe care le puteti vedea in Judetul Buzau si cu care oameni de aici se mandresc: Centrul Olimpic de Inot, Circuitul de viteza de Coasta de la Magura, Manastiri, Tabara de sculptura de la Ciolanu unde se gaseste si Manstirea Ciolanu, Focurile Vii, Vulcanii Noroiosi, hergeliile de la Rusetu si cea de la Cislau, Lacul fara Fund, Muzeul de Chihlimbar si pesterile rupestre de la Colti, Barajul de la Siriu si lista poate continua.
Din Buzau am plecat spre Brasov, dar pe Intorsura Buzaului, prin Cislau, unde se gaseste Herghelia Cislau specializata in rasa Pur Sange Englez, prin Nehoiu, apoi am ajuns la Siriu, localitate situata la jumatatea distantei dintre Buzau si Brasov.
Reprezentativ pentru aceasta localitate este Barajul de la Siriu, cu o inaltime de 122 metri, si o lungime a coronamentului de 570 m. Barajul este construit intre masivul Siriu si masivul Podul Calului, din roca, steril si miez din argila. Barajul formeaza astfel un lac cu lungimea de 11,5 km.
O priveliste frumoasa o dau viaductele printre care mentionez Viaductul Giurca cu o lungime de 276 m si piloni de 46 m inaltime si Viaductul Stanca Teharau care strapunge stanca versantului cu acelasi nume dand senzatia unui pod suspendat. Frumoasa zona, iar noi nu am rezistat tentatiei de a opri masinile si de a face un mic popas la inaltime pe Barajul Siriu.
Pornim mai departe spre Brasov. Peisajul ne indeamna mereu sa ne abatem de la drum, insa pierdusem suficient timp in Cislau, Nehoiu si la Baraj ca sa ne mai permitem mici scapari in afara carosabilului. Am continuat drumul pe Intorsura Buzaului - Brasov - Rasnov. Nu stiam exact ce sa facem, era destul de frig afara, insa acest lucru nu ne-a impiedicat ca pana la urma sa dormim cu cortul la Cheile Rasnoavei. Merita vizitata si aceasta zona : Rasnov, Cheile Rasnoavei , Paraul rece cu Cabana de la Diham (insa despre acestea poate vom vorbi alta data).
Cheile Rasnoavei m-au fascinat, le-am vazut de multe ori si cred ca am sa le mai vad... un motiv fiind faptul ca sunt usor accesibile. Aici gasesti peisaje de vis, herghelii cu cai de o frumusete rara, cu coama lunga si incretita. Ce imi place mie cel mai mult este ca in aceasta zona se fac sporturi extreme: bungee jumping, tiroliana, escaladari, rapel, via ferratta. Daca nu doriti sa va cazati la cort puteti sa va cazati in zona la pensiuni in Rasnov, Brasov, Bran, Moeciu sau in imprejurimi. Nu e nevoie decat sa ne dati un mail sau un telefon si va vom pregati si incalzi cele mai bune camere disponibile in zona De aici am plecat spre Dambovicioara.
Cheile de la Dambovicioara si pestera cu acelasi nume m-au lasat fara cuvinte. Cheile Dambovicioarei sunt o componenta insemnata a celui mai mare complex de chei din tara (cel axat pe Dambovita si afluentii sai), care insumeaza peste 20 de chei, cu o lungime totala de peste 30 km. Adancirea paraului Dambovicioara in calcarele jurasice ale Pietrei Craiului a generat un sector de chei lung de peste 8 km, cu aspectul unui veritabil canion, taiat in stiva de roci a podurilor calcaroase din partea terminala a masivului. Cheile propriu-zis ale Dambovicioarei, sapate pe o lungime de aproximativ 2 km in podul calcaros dintre depresiunile Dambovicioara si Podul Dambovitei, se remarca printr-un aspect monumental, datorita peretilor verticali sau chiar aplecati peste albie, cu inaltimi ce depasesc in unele locuri 200 m. Pe suprafata peretilor se poate observa stratificatia calcarelor jurasice cenusii-albi-lucioase, dispuse in bancuri groase, la partea inferioara, si calcarele albe ,in placi, de la partea superioara. Pestera este formata dintr-o galerie unica, cu o lungime totala de 555 m, relieful si natura rocilor nefiind propice galeriilor de mari dimensiuni. Dupa 150 de metri de la intrare galeria se ingusteaza foarte mult. Cand am fost noi partea ingusta era inchisa. Niste gratii de fier si o tablita ruginita te atentionau ca pestera este inchisa in vederea conservarii. Drept ghizi doua fetite, una de aproximativ patru ani si cealalta de cam sapte ani iti prezentau partea pesterii destinata publicului.
De aici am plecat mai departe pe traseu spre Curtea de Arges, apoi Transfagarasanul, insa despre aceste frumuseti am sa va vorbesc data viitoare. Pana atunci nu uitati ca noi suntem aici ca sa va aratam cat de frumoasa este Romania si faptul ca exista multe lucruri si locuri care nu au parte de o promovare pe masura grandorii lor.
Va asteptam cu idei, propuneri despre locurile pe care le-ati vazut si pe care sa le putem dezvalui si celor care nu au posibilitatea de a depasi 'granitele' Bucurestiului, sau a orasului in care traiesc.
Bianca Casaru
