Dupa cum v-am promis, incercam sa va prezentam Bucurestiul pas cu pas. Daca in numarul trecut am vorbi despre Biserica Stavropoleos, acum vom povesti despre Muzeul Satului - numit oficial Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti".

Probabil ca multi nu asociati ideea de distractie cu mersul la muzeu, iar daca mai este vorba si de mediu rural, atunci sigur vor ramane putini cei care raman cu adevarat interesati. Insa Muzeul Satului nu este doar un simplu muzeu - tocmai de aceea are mereu vizitatori si daca veti merge veti ramane incantati de originalitatea lui.

In foarte putine muzee poti sa atingi exponatele... In Muzeul Satului insa ai ocazia pur si simplu sa intri direct in casele expuse si sa simti atat de puternic faptul ca acestea au apartinut unor oameni pe care parca ii mai poti vedea trebaluind printre acareturi, adunandu-se in fata bisericii de Pasti si mergand agale langa o joiana leganandu-se pasnic spre islaz - adica spre lacul Herastrau.

Daca nu stiati, Muzeul Satului (inaugurat in 1936), creatie a folcloristului si sociologului Dimitrie Gusti,  este unul dintre primele muzee in aer liber din lume (pe langa Muzeul Skansen, din Stockholm si Muzeul Bigdo, din Lillehamer). La deschiderea sa, muzeul cuprindea o suprafata de 5 hectare si doar 30 de case taranesti, caracteristice diferitelor zone din tara.
Acum gasim pe o suprafata de 30 de hectare 62 de complexe de arhitectura populara (fata de cele 33 din 1936), cu 223 de constructii (40 de case, 165 de anexe gospodaresti, 3 biserici, 15 instalatii tehnice si ateliere mestesugaresti), insumand un inventar de 17.000 obiecte din toata tara.

Viata in mediul rural si obiceiurile rurale au o insemnatate majora in istoria Romaniei. In primele secole ale acestei ere, colonizarea romana a trebuit sa aiba un caracter rural, iar inainte de prima jumatate a secolului trecut, XX, mare parte din populatia Romaniei traia la sat.

Comunitatile rurale erau organizate in asa fel incat sa satisfaca toate nevoile zilnice. Hainele erau facute manual. Pentru a construi Muzeul Satului pe care Dimitrie Gusti obisnuia sa il numeasca "sunetul trist al clopotelor istoriei Romaniei", casele au fost dezasamblate, bucata cu bucata, transportate cu trenul, caruta sau cu barca pana la Bucuresti unde au fost asamblate la loc pe suprafata muzeului de astazi aflata pe malul lacului Herastrau.

In timp ce va plimbati prin curtea muzeului puteti obeserva casele din regiunile de deal si din regiunile de munte care sunt deosebite de cele din zona de campie prin fundatia inalta, cele de la ses fiind majoritatea cu fundatii joase, cele provenite din zonele unde invadau dusmanii des fiind jumatate ingropate in pamant. Cea mai veche casa este construita in secolul al XVII-lea, iar cea mai recenta apartine secolului al XIX-lea.

Un element specific arhitecturii romanesti si care va va atrage cu siguranta privirea este prispa, ea fiind o terasa sustinuta de stalpi si care se poate sa o gasim pe toate laturile casei. In timpurile moderne casei taranesti i-a fost adaugata o camera de oaspeti unde taranul isi tinea toate lucrurile de pret: carpetele, covoarele, vasele din lut, icoanele (pictate pe lemn in Tara Romaneasca si Moldova si pe sticla in Transilvania), cuferele de zestre, etc.

Chiar daca arhitectura atrage cel mai mult la Muzeul Satului nu trebuie uitat mobilierul caselor, uneltele, obiectele din lut, icoanele, carpetele si costumele folclorice, toate ilustrand dragostea de frumos a taranului roman dorinta lui de a oferi tuturor obiectelor casnice si nu numai o expresivitate artistica.

Muzeul Satului este un loc placut in orice anotimp - primavara este plin de zumzet de albine si copaci in floare, vara este plin de umbra racoroasa langa lacul Herastrau, toamna ii da o lumina galbena, difuza, de atemporalitate. Iar iarna... daca ai noroc sa fie zapada si nu noroi poti spune ca este cel mai frumos.

Desi puteti sa aflati foarte multe lucruri de pe placutele de pe fiecare poarta, cu data, provenienta, planul casei si denumirea incaperilor, ar fi bine ca macar o data sa luati un ghid cu voi (ghidajul este 30 lei) si merita pentru ca aflati atatea lucruri de care nici nu aveati habar, curiozitati, lucruri amuzante, traditionale. Ghidul va poate explica de asemenea geografia caselor in legatura cu traseul spiritualitatii taranesti: colturile casei: vatra (al femeii si al focului), patul (cu lada de albituri), masa (locul de adunare al familiei) si coltul de dupa usa, rezervat, in mod traditional, spiritelor malefice.

Atentie, in muzeu sunt cateva restrictii: fotografii doar in exterior (30 lei taxa foto, iar biletul de intrare e 6 lei - daca esti student sau elev, platesti doar 3 lei), nu se fumeaza (in 1997 a avut loc un incendiu care a provocat pagube importante) si nu se merge cu masina (cel mult cu caruta...).

In timpul saptamanii puteti vizita muzeul de la 9:00 la 17:00 lunea, de la 9:00 la 19:00 de Marti pana Joi si in Week-end de la 9:00 la 20:00.

Va recomandam cu mare caldura sa mergeti si sa vizitati Muzeul Satului unde veti gasi o mare parte din istoria noastra ca popor! Si dincolo de istorie si cultura, plimbarea prin Muzeu poate fi relaxanta si chiar romantica daca ai langa tine persoana potrivita...