"Daca plangi pentru ca soarele a disparut din viata ta lacrimile te vor impiedica sa vezi stelele" (Rabindranath Tagore).

Oare nu sunt aceste vorbe adevarate? De ce ne incapatanam sa vedem soarele de pe taramul celorlalti si nu ne multumim cu stelele care sclipesc la noi, in Romania noastra ?! De cate ori nu vrem sa vizitam Grecia sau Franta sau Italia pentru toate monumentele istorice? Dar oare am vizitat cetatile si castelele din Romania inainte sa afirmam ca nu mai avem ce vedea la noi in tara sau ca Romania este lipsita de trecut si de frumuseti in comparatie cu alte tari? Cu totii am auzit de Dracula dar oare cati dintre noi au ajuns sa vada Castelul lui Dracula sau Castelul Huniazilor sau de ce nu Peles, Rupea, Curtea Domneasca, Neamt! Si cati dintre voi stiu ca desi Castelul Bran este promovat ca si castelul lui Dracula acesta nu a avut aproape nici o legatura cu Vlad Tepes. Vlad a copilarit la Sighisoara dar a fost domnitorul Tarii Romanesti - astfel castelul sau mai bine zis cetatea sa este de fapt cea de la Poenari - judetul Arges.
Iata mai jos 7 dintre cele mai spectaculoase castele si cetati pe care trebuie sa le vizitati in Romania:

1. Castelul Bran
Este situat la mai putin de 30 km de Brasov, pe soseaua ce iese prin vechiul cartier Bartolomeu si care leaga Brasovul de Campulung Muscel.
Acesta este construit pe o stanca, intr-un punct cheie din punct de vedere strategic.
Castelul Bran adaposteste in acest moment muzeul Bran ce se intinde pe cele 4 etaje ale castelului.
Sunt expuse colectii de ceramica, mobilier, arme si armuri, iar muzeul satului, aflat in curtea castelului, va invita sa porniti o calatorie prin timp pentru a vedea cum traiau si se gospodareau taranii ce locuiau in culoarul Rucar-Bran si sa cunoasteti traditiile si evenimentele importante din viata lor. Castelul Bran a fost retrocedat proprietarilor de drept, familia Dominic de Habsburg si e posibil ca pe viitor sa fie vandut.

2. Castelul Peles
In anul 1873, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, venit la tronul Romaniei in 1866, incepea construirea Castelului Peles la Sinaia (localitate care la acea data se numea Podul Neagului) pe locul cunoscut sub numele de Pietrele Arse.
Locul ales de principe pentru castelul sau era salbatic dar pitoresc, ceea ce probabil l-a si atras. Carol vine pentru prima data la Sinaia in 5-6 august 1866, cand este gazduit la manastirea din localitate, ridicata in 1695 de spatarul Mihail Cantacuzino.
Din 1872 principele isi cumpara terenul, 1000 de pogoane, si ii solicita arhitectului Wilhelm Doderer, de scoala germana, realizarea planurilor viitoarei resedinte.
Lucrarile incep in toamna anului 1873, dar piatra fundamentala a castelului va fi pusa pe 10/22 august 1875. Dupa 1876 lucrarile Pelesului sunt in grija arhitectului Johannes Schultz, asistentul lui Doderer, mai usor de convins in modificarea planurilor initiale. Pe 7 octombrie 1883 are loc inaugurarea oficiala. La aceasta data se incheie in fapt prima etapa de constructie a castelului; activitatea continua, Pelesul fiind transformat si amplificat, la forma actuala ajungandu-se in 1914. Lucrarile dintre 1893-1914 au fost incredintate arhitectului ceh Karel Liman care-si pune o puternica amprenta asupra castelului si care construieste si celelalte edificii din complex.
Caracteristicile arhitecturii exterioare ale Castelului Peles sunt specifice stilului neorenasterii germane: profiluri ascutite, verticale zvelte, forme neregulate, fragmentarea compozitiei fatadelor, asimetria corpurilor, abundenta lemnului sculptat si a elementelor decorative.
Terasele castelului, in stilul neorenasterii italiene, sunt impodobite cu statui, vase, coloane, fantani, acestea contribuind la reusita arhitecturii peisagistice a ansamblului.
Ca si la exterior, si in interior se intalnesc elemente ale neorenasterii germane, dar exista si incaperi in diverse alte stiluri, reluari ale renasterii italiene, engleze, barocului german, rococo-ului, stilului hispano-maur, turcesc etc. Castelul Peles si Pelisorul au fost retrocedate Familiei Regale a Romaniei care a vandut inapoi Statului Roman Castelul Peles impreuna cu tot mobilierul din interior cu conditia sa fie pastrat ca muzeu.

3. Castelul Corvinestilor
Castelul Corvinestilor sau Castelul Huniazilor este un castel din Hunedoara, Transilvania. A fost ridicat in sec XV de catre Iancu de Hunedoara pe locul unei vechi intarituri, pe o stanca la picioarele careia curge paraul Zlasti. Este o constructie impunatoare, cu acoperisuri inalte, cu turnuri si turnulete, ferestre si balcoane impodobite cu dantela pietrei cioplite. Castelul a fost restaurat si transformat in muzeu. Fiind unul dintre cele mai mari si vestite proprietati ale lui Iancu de Hunedoara, castelul cunoaste in timpul acestuia insemnate transformari. Cu trecerea anilor, diversi stapani ai castelului i-au modificat infatisarea, imbotatindu-l cu turnuri, Sali si camere de onoare... Galeria si donjonul -  ultimul turn de aparare ( turnul "Ne boisa" = Nu ne temem), ramase neschimbate de pe timpul lui Iancu de Hunedoara, precum si Turnul Capistrano (dupa numele lui Ioan de Capistrano, un vestit calugar de l acurtea castelului) reprezinta cateva dintre cele mai semnificative parti ale constructiei. Mai pot fi amintite Sala Cavalerilor (o mare incapere de receptii), Turnul buzduganelor, Bastionul alb care servea drept deposit de bucate si Sala Dietei, avand medalioane pictate pe pereti ( printre ele se gaseste si portretele domnilor Matei Basarab din Tara Romaneasca si Vasile Lupu din Moldova). In aripa castelului numita Matia se mai desluseste destul de vag o pictura referitoare la legenda cu corbul de la care se zice ca isi trage numele urmasii lui Iancu de Hunedoara (Corvini). In curtea castelului, alaturi de capela zidita tot in timpul lui Iancu de Hunedoara, se afla o fantana adanca de 30 de metri. Conform legendelor, aceasta fantana ar fi fost sapata de trei prizonieri turci, carora li s-a promis libertatea daca vor ajunge la stratul de apa. Dar dupa 15 ani de truda, cand au terminat fantana, stapanii nu s-au tinut de cuvant. Se spune ca inscriptia de pe zidul fantanii inseamna Apa aveti, dar suflet, nu!

4. Cetatea Neamt
A fost construita in timpul lui Petru I Musat (1375-1391), in perioada consolidarii statului feudal Moldova. Prima atestare documentara dateaza din 1395, anul in care regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, inainte de a fi infrant de ostile lui Petru I Musat la Hindau (azi Ghiodaoani, jud. Neamt), emite un act de cancelarie ante castrum nempch. In forma sa initiala, compunandu-se doar din fortul central ce inchidea o incinta strajuita de cele patru turnuri de la colturi, Cetatea Neamt si-a indeplinit cu bine atributiile pana la mijlocul secolului al XVI-lea, cand au inceput sa fie folosite mai mult armele de foc. Epoca de glorie a cetatii de pe Culmea Plesului corespunde domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), organizatorul si conducatorul militar de exceptie care, intelegand bine rolul fortificatiilor pentru cresterea capacitatii de aparare a tarii, a intarit cetatile ridicate de inaintasii sai si a construit altele noi, intreaga Moldova fiind strajuita de un puternic sistem defensiv (vezi cetatile Suceava, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alba, Chilia).
Lucrarile intreprinse la Cetatea Neamt in vremea lui Stefan cel Mare au constat in suprainaltarea vechilor ziduri, ridicarea celor patru bastioane ale curtii exterioare si constuirea podului in forma de arc, sprijinit pe 11 piloni de piatra. Astfel intarita, in 1476 Cetatea Neamt a facut fata asediului impus de Mahomed al II-lea, dupa lupta de la Valea Alba-Razboieni. In legatura cu acest asediu, Angiolello, secretarul sultanului, consemna ca "cei din cetate nu voiau sa stea de vorba si toti se aparau cu artileria si nu le pasau de noi". Epoca de glorie a cetatii de pe Culmea Plesului corespunde domniei lui Stefan cel Mare (1457-1504), organizatorul si conducatorul militar de exceptie care, intelegand bine rolul fortificatiilor pentru cresterea capacitatii de aparare a tarii, a intarit cetatile ridicate de inaintasii sai si a construit altele noi, intreaga Moldova fiind strajuita de un puternic sistem defensiv (vezi cetatile Suceava, Hotin, Soroca, Orhei, Tighina, Cetatea Alba, Chilia).

5. Cetatea Deva
Cetatea Deva are o datare sigura: anul 1269. Urme mai vechi descoperite in acest loc duc insa firul vietuirii pana in zorii istoriei umane, apoi in perioada statului dac si stapanirii romane. In timpul feudalismului, viata cetatii era legata de numeroasele si grelele munci pe care taranii iobagi trebuiau sa le faca: pastrarea si apararea zidurilor cetatii, saparea santurilor, taierea lemnelor si a hatisurilor s.a. Aceste impovaratoare obligatii au facut ca cetatea sa devina, in decursul veacurilor, tinta multor rascoale. In anul 1784, in timpul rascoalei conduse de Horia, Closca si Crisan, stapanii cetatii au opus rezistenta atacurilor iobagilor si minerilor din Muntii Apuseni. Neinarmati si lipsiti de o buna organizare, rasculatii nu au reusit sa cucereasca cetatea asediata. Siliti sa se retraga, ei au lasat in mana nobililor 86 de prizonieri, carora li s-au taiat capetele, iar trupurile le-au fost aruncate intr-o groapa comuna, in spatele cetatii.  Cetatea este pitoresc asezata pe dealul la poalele caruia se intinde orasul modern, imbracat in haina colorata a noilor constructii. Trecand pe aceste meleaguri, la mijlocul secolului trecut, calatorul englez Paget, incantat de privelistea ce se desfasoara de la inaltimea cetatii, a marturisit ca: "Putine locuri, prin cate tari am umblat, prezinta o panorama mai frumoasa decat aceea a Vaii Muresului." Trecand printre ruinele vechilor porti, prin hrubele slab luminate, gandul ne poarta spre vremurile cand probabil aici isi gaseau adapost haiducii. Aceleasi ruine, incarcate de mister si legenda, au zamislit multe povesti, rod al fanteziei populare. Una dintre acestea arata ca cetatea a fost zidita de zane cu parul de aur, fetele unor uriasi, care certandu-se intre ele au distrus-o. O alta legenda atribuie inaltarea zidurilor harniciei unor pitici.

6. Curtea Domneasca din Targoviste
Complexul aulic a fost edificat intre secolele XIV-XVII si a reprezentat locul de unde domnii care au rezidat aici au condus Tara Romaneasca, centrul de concepere a luptei pentru neatarnare si focar de cultura si civilizatie. Reprezentative pentru arhitectura si arta romaneasca, monumentele Curtii Domnesti cuprind elemente novatoare si solutii ce au influentat puternic in epoca. Organizatorii muzeului s-au straduit sa realizeze o legatura organica intre monumente si activitatea expozitionala. In Turnul Chindiei a fost organizata expozitia "Vlad Tepes-Dracula. Legenda si adevar istoric", iar in Biserica Domneasca a fost amenajata "Colectia de arta brancoveneasca". In pivnitile Casei domnesti a lui Petru Cercel se afla o interesanta colectie lapidariu si un scurt istoric al Curtii Domnesti. Desi principalele monumente existente aici dateaza din perioada de dupa lui Mircea cel Batran, sapaturile arheologice au scos la iveala o interesanta fortificatie si casa numita a parcalabului si alte vestigii datate in a doua jumatate a secolului al XIV-lea, anterioare domniei lui Mircea cel Batran, putin reprezentat acum in cadrul complexului muzeal.

7. Cetatea Poenari
In cheile Argesului care si-a facut drum ferastruind peretii inalti, muntosi, pe un pinten stancos se zaresc ruinele cetatii atribuita de traditie domnitorului Vlad Tepes. Cunoscuta si sub denumirea de Cetatea Poenari - dupa numele vechi al satului Poenari - ea a fost inaltata probabil in secolul al XIV-lea, ca loc de refugiu. Traditia populara leaga zidirea cetatii de numele legendarului domn Negru Voda, caruia ii sunt atribuite si cele doua semne din apropierea varfului de stanca - urme lasate parca de niste incaltari uriase. Desi neprecizat inca, locul ar putea fi, dupa parerea unor cercetatori, si vestita Posada unde s-a desfasurat in 1330 batalia dintre munteni si armatele regelui Carol Robert d'Anjou. Cetatea avea o forma alungita, ziduri groase de 2-3 metri si 5 turnuri de aparare: patru rotunde si unul prismatic. Cu toate ca in "Letopisetul Cantacuzinesc" se spune ca cetatea a fost ridicata din porunca lui Vlad Tepes care, voind sa pedepseasca pe boieri: "...pe toti i-a dus la Poenari si au tot lucrat la cetate pana li s-au spart hainele dupre ei...", se pare ca aceasta intamplare este legata doar de refacerea sau completarea ei ulterioara. Cetatea a devenit loc de pedeapsa si surghiun pentru "hicleni", ca din a doua jumatate a secolului al XVI-lea sa nu mai fie amintita in documente. Probabil parasita sau distrusa, ea a cazut incetul cu incetul in ruina. In prezent se afla in restaurare. O scara de beton urca de la poalele muntelui, din sosea, pana la ruinele cetatii, de la inaltimea careia apare una dintre cele mai atragatoare privelisti: scanteind sub soare luceste ca o piatra de smarald lacul Vidraru cu barajul hidrocentralei sale, iar in ceata departarii se intrevad piscurile Fagarasului si plaiurile Iezerului si Papusii.

Toate cetatile si castelele din Romania au o arhitectura deosebita si mai mult decat atat, ele ascund povesti si istorii ale stramosilor nostri. Povestea este cea care "vinde" orice destinatie turistica insa povestile cetatilor si castelelor din Romania reprezinta o particica din noi!

Bianca Casaru