De ce alegem sa calatorim?

Intreb asta fiindca in cele mai multe situatii, in contexte diverse si diferite, calatoria ramane o chestiune de alegere in cele din urma. Pentru cei mai multi dintre noi a calatorii este placut. Ideea de a calatorii ne duce cu gandul la vacanta, la relaxare, la momente unice si fericite. E la fel de adevarat ca nu toate motivele sau cauzele calatoriilor din viata noastra sunt fericite. Insa, sper sa nu gresesc, pentru cei mai multi dintre noi, calatoria e perceputa ca o experienta poztiva si e asteptata cu nerabdare si interes.

Exista cu siguranta si printre cititorii acestui articol oameni care calatoresc indeosebi in interes de serviciu. « UP in the Air » unul din filmele candidate la Oscar anul acesta, ne prezinta un George Clooney (Ryan Bingham) aflat 290 de zile intre aeroporturi si in avion, adica -sus in aer. Cazul lui Ryan Bingham este unul special, fiindca acest concediator profesionist isi iubeste meseria in special pentru ca aceasta il tine pe drum, calatorind cu avionul 300 de zile pe an. Problema sa sunt tocmai acele 2 luni pe care le petrece nu ‘acasa’ – ci in apartamentul sau anost. Caci aeroporturile in care asteapta zborurile de conexiune si hotelurile in care isi petrece noptile de escala ,dar poate mai ales avioanele cu care se inalta in aer, sunt pentru el ‘acasa’. Ryan, personajul lui Clooney, este insa un calator de profesie, un cunoscator rafinat al serviciilor de top (de la compoaniile de rent a car, pana la hoteluri, linii aeriene sau restaurante exclusiviste) care are ca scop in viata sa adune zece milioane de mile zburate si  care are de gand sa se bucure de toate privilegiile pecare le poate primi un calator atat de frecvent.

Intorcandu-ne insa la realitate, pariez ca multi dintre voi cei ce calatoriti foarte mult in interes profesional (fie ca lucrati in vanzari, sunteti artisti sau corporatisti de multinationale) abia asteptati sa ajungeti acasa. Inceputul unui alt film – "Love Actually" prezinta aproape perfect bucuria reintoarcerii si regasirii asa cum e vazuta ea la terminalul sosiri… Si chiar daca nu sunteti mereu asteptati cu bratele deschise la aeroport, chiar daca si cei dragi s-au obisnuit cu stilul vostru de viata si de munca (sau poate tocmai de aceea,) va doriti de multe ori o pauza. Calatoriile pentru voi pot sa insemne stress si obligatii, in loc sa fie legate de relaxare si vacanta.

Ei bine in oricare categorie de calator te-ai regasi, trebuie sa o recunoastem, multe aspecte ale calatoriilor noastre sunt adesea neplacute, frustrante si, dintr-un motiv sau altul, de ne-evitat. Poate alegem sa mergem cu autocarul in vacanta fiindca nu ne permitem o vacanta cu avionul. Poate alegem sa zburam cu un low cost pentru ca nu ne permitem o cursa directa de linie sau poate ca mergem la strand in oras fiindca nu avem timpul sau banii necesari sa plecam undeva in week-end sau in vacanta de vara.

Atentie insa: nu toate problemele unei calatorii sunt cauzate de lipsa de bani. Chiar si atunci cand lasati masina acasa si evitati calatoriile lungi cu autocarul, chiar si atunci cand zburati cu companii aeriene de prestigiu, exista destule aspecte neplacute pe parcursul calatoriei voastre. Si sper sa nu ma intelegeti gresit: nu imi displace zborul cu avionul in sine, insa restul calatoriei poate parea uneori destul de frustrana - de la scanarile cu raze x, la intarzierea zborului, sau la pierderea bagajelor pana la miile de suveniruri scumpe ce asteapta sa fie cumparate de calatorii din aeroporturi. Lumea a devenit tot mai mica, atat datorita internetului cat si prin evolutia tehnologiei ce ne permite astazi sa calatorim distante pe care in urma cu zeci de ani le-am fi parcurs in zile intregi sau numai in vis. Si desi putem calatorii liberi si oriunde in lume, iata ca societatea moderna ne pune altfel de mici obstacole in drum…

Si totusi, sau poate tocmai din cauza acestor obstacole si intarzieri procedurale, ne ingramadim din ce in ce mai multi in aeroporturi care isi schimba prea rar dimensiunile. Baneasa, este el un aeroport in oras, dar este practic o « halta aeriana », dupa cum se exprima foarte plastic un amic.
Cateodata calatorim pentru ca trebuie. Pentru ca in aceasta era digitala, social media-ul si internetul nu pot inlocui comunicarea directa, fata in fata. O strangere vie de mana nu se compara, nici ca senzatie si nici ca efect, cu o imprietenire pe Face Book, un comentariu pe blog sau un reply pe Twitter sau mai nou, pe Google Buzz.
Mai mult de atat, inteleg de ce trebuie sa calatoresti de acolo de unde te afli pana acolo unde inseamna ‘acasa’ pentru tine, fie si numai pentru a te bucura de specialitatile de Craciun sau de Pasti. Sau de ce nu, putem accepta ca ‘trebuie’ sa calatoresti si pentru a-ti vedea prietenul sau prietena, in vacanta, in week-end sau de Valentine-s Day.

Dar majoritatea calatoriilor pot fi amanate sau ‘negociate’. Cu toate acestea cifrele si statisticienii vorbesc: In 2008, doar 30% din calatoriile de peste 80 de km au fost facute in interes de serviciu. In schimb, calatorim pentru ca vrem asta!
 
Si sa fim cinstiti: ‘chinurile’ la care suntem supusi in aeroporturi sunt contrabalansate de incantarea de a ne afla acolo unde ne dorim - fie ca e vorba de un loc nou sau de un loc in care ne-am reintors cu placere. Calatorim pentru ca munca este stresanta, pentru ca tensiunea e cam mare (si la propriu si la figurat) si tocmai de aceea, mai ales in vreme de criza, avem nevoie de o vacanta. De ce ? Tocmai pentru ca la munca e stresant si cateodata si viata noastra de dupa «servici » e fie la fel de stressanta sau doar plictisitore.
Calatorim si pentru ca erau zborurile la reduceri sau pentru ca discounturile de early booking sunt de nerefuzat anul asta. Unii ar spune ca nu exista destinatie prea scumpa ci important este momentul in care te-ai decis sa faci rezervarea…

Motive si pretexte pentru a calatorii se gasesc fara probleme ! Bugetul e limitat, insa, o viata si macar o vacanta pe an are omul!  Orice ai spune, Parisul ramane tot Paris, Insulele Grecesti sunt de vis vara, macar o data in viata trebuie sa vedem Piramidele, iar All Incclusive-ul turcesc este un rasfat pe are l-am meritat si asteptat tot anul.

Exista in aceasta perioada de Criza, tendinta de a renunta la produsele si serviciile de lux. E firesc sa fie asa atunci cand banii sunt mai putini si mai nesiguri. Insa nu e greseala mai mare decat a considera calatoriile ca un produs de lux la care ne permitem sa renuntam imediat.
Ganditi-va mai bine si incercati sa fiti pe cat de obiectivi puteti: Calatoriile sunt o nevoie umana de baza. Mai ales ca istoria a dovedit ca suntem o specie migratoare iar societatea moderna ne obisnuieste si chiar ne obliga sa luam o pauza, sa ne relaxam si sa nei limpezim mintile undeva departe de problemele si stilul nostru de viata de zi cu zi.

Am citit de curand un articol scris de Jonah Lehrer despre comportamentul uman, modalitatea noastra de a lua deciziile si mai ales despre ‘beneficiile cognitive ale calatoriilor’. Citind studiile, argumentele si concluziile sale, am fost fascinat si mi-am propus sa impartasesc cu voi cele intelese si prezentate apoi mai departe de Jonah. In speranta ca aceste idei si revelatii va vor fi si voua la fel de utile cat mi-au fost mie, va propun sa ne explicam impreuna acea dorinta colectiva de a calatori - nevoia fiecaruia dintre noi la un moment dat, de a pune distanta intre locul in care suntem si locul in care traim zi de zi.

Prima veste buna pe care am desprins-o din concluziile lui Jonah Lehrer este aceea ca placerea nu este singurul scop al calatoriilor. De fapt, mai multe publicatii stiintifice sugereaza ca plecatul de acasa - si chiar nu este importanta destinatia ci calatoria in sine - este un obicei esential pentru o gandire eficienta. Si nu este neaparat vorba despre vacante in toata puterea cuvantului, despre relaxare sau savuratul unui cocktail pe o plaja exotica.  Este vorba despre actul in sine de a pastra cateva zeci de kilometri intre locul in care alegi sa iti petreci noaptea si… locul pe care il numesti... "acasa".

Daca e sa luam in considerare cel mai evident aspect al calatoriilor, acesta este miscarea. Multumita tehnologiilor moderne, acum putem sa strabatem distante imense cu o viteza considerata inumana cu un secol inainte. La pas normal, intr-o ora poti sa strabati cam 5 km - adica cam de doua sute de ori mai putin decat viteza normala a unui Boeing 737. Viteza avioanelor de azi ne permite sa ne schimbam locatia fizica cu o usurinta fantastica. Ganditi-va numai cat de fascinanta este realitatea noastra cotidiana: azi putem depasi soarele si ajunge dintr-un climat in altul in doar cateva ore!

Sa revenim insa la stiinta: motivul pentru care calatoriile sunt atat de utile din punct de vedere mental implica o ciudatenie a constientului, prin care problemele care par a fi “aproape” (iar apropierea poate fi fizica, temporala sau doar emotionala) sunt contemplate intr-o maniera concreta. In consecinta, atunci cand ne gandim la lucruri care ne sunt "aproape", gandurile noastre sunt constranse in propria paradigma, legate adesea de un set limitat de asocieri. Chiar daca acest obicei nu neaparat constient al mintii umane poate fi folositor - intrucat ne ajuta sa ne concentram pe ceea ce avem la indemana - ne limiteaza totusi imaginatia.

Ce legatura au toate acestea cu calatoriile? Nimic mai simplu: atunci cand evadam din locul in care ne petrecem majoritatea timpului, mintea incepe sa devina brusc constienta de toate ideile, gandurile si emotiile pe care le-am suprimat anterior. Incepem sa ne gandim la posibilitati si solutii noi, incepem sa gandim ‘out of the box’, fiindca suntem plecati practic ‘out of our box at home’.
Mai departe, acest gen relaxat de (auto)cunoastere vine cu avantaje practice, in special daca incercam sa rezolvam probleme dificile.

Spre exemplu, la un experiment condus de psihologul Lile Jia la Universitatea din Indiana, studentii au fost impartiti in doua grupuri si li s-a cerut sa enumere cat mai multe modalitati de transport. Unuia dintre grupuri i s-a spus ca tema a fost data de niste studenti care plecasera sa studieze in Grecia, in timp ce celuilalt grup i s-a spus ca tema a fost realizata de un grup de studenti de la universitatea din Indiana. La prima vedere, e greu de crezut ca o asemenea specificatie ar putea produce diferente relevante in raspunsurile subiectilor. De ce ar conta unde a fost propusa tema?
Cu toate acestea, Jia a constatat o diferenta semnificativa intre cele doua grupuri: studentii carora li s-a spus despre tema importata din Grecia s-au gandit la mai multe mijloace de transport. Ei nu au scris in lista lor doar masini, autobuze, trenuri si avioane. Iesiti din paradigma locala, au listat cai, magarusi, navete spatiale, biciclete sau scutere. Pentru ca sursa problemei era departe, subiectii au simtit mai putine constrangeri decat cele ale optiunilor locale de transport; ei nu s-au gandit doar cum sa ajunga dintr-un loc in altul in Indiana, ci oriunde in lume si chiar in spatiu.

Intr-un alt studiu, Jia a descoperit ca oamenii erau mult mai buni la rezolvarea puzzle-urilor si problemelor logice atunci cand li se spunea ca acestea veneau tocmai din California si nu de la capatul holului. Acestia considerau mult mai multe alternative, ceea ce crestea probabilitatea de rezolvare a jocurilor. Ca o concluzie, exista ceva eliberator din punct de vedere intelectual, in ceea ce priveste distanta si deci calatoriile la distanta.

Imi veti atrage poate atentia ca majoritatea problemelor noastre sunt locale – oamenii din Bucuresti sunt ingrijorati de problemele din Bucuresti, nu de cele din Marea Mediterana. ‘Nu ne pasa de Fasia Gaza sau Irak’ dupa cum spune si Puya in versurile sale.

Aceasta realitate implica, practic, doua solutii alternative:
1) fie gasirea unei cai inteligente de a ne pacali sa credem ca dilema noastra apropiata este de fapt mai departe
2) fie sa plecam undeva, departe, si sa ne gandim acolo la problemele de acasa.
Date fiind limitele auto-iluzionarii, calatoriile par a fi cea mai practica posibilitate.

Si cand vorbim de calatorii si de problem solving sper sa va ganditi (si) la Klever Travel

Desigur, nu este suficient doar sa ne urcam intr-un avion si sa plecam undeva. Daca vrem sa experimentam beneficiile creative ale calatoritului, atunci va trebui sa ne regandim stilul de viata. Majoritatea dintre noi, pana la urma, evadeaza un week-end undeva, fie la parinti, bunici, socrii sau rude, fie la munte, la mare sau la tara. Evadarile noastre de week-end ne ajuta sa nu ne gandim la problemele pe care le lasam in urma. Dar aici apare o noua revelatie: mintea noastra este in stare sa rezolve cele mai incurcate probleme atunci cand acestea sunt departe si cand mintea este mai relaxata si mai putin paradigmata. Asadar, cand plecam din oras, cand evadam departe de casa si/sau birou, ar trebui sa ne abatem asupra problemelor carora nu le gasim rezolvare.

Ce trebuie sa retinem este realitatea (imperceptibila in viata de zi cu zi) ca gandurile noastre sunt incatusate de catre familiar. Creierul nostru este o retea neuronala de posibilitati aproape infinite, ceea ce inseamna ca isi petrece mult timp si multa energie incercand sa aleaga ce sa nu perceapa. Drept rezultat, creativitatea noastra este limitata si inlocuita adesea cu eficienta. Gandim in proza si nu in poezie simbolista, corect? T.S. Eliot spunea ca "nu ne vom opri din explorare, iar sfarsitul explorarii noastra va veni abia atunci cand vom ajunge de unde am pornit si vom cunoaste acel loc pentru prima data".  Asdara putina distanta ne ajuta, deci, sa mai largim lanturile constientului si ne da voie sa descoperim ceva nou in ceea ce cunoastem déjà.

Si iata inca o veste buna: distanta nu este singurul avantaj psihologic al calatoriilor. Un studiu recent al cercetatorilor de la INSEAD si al Kellogg School of Management arata ca studentii care au trait in strainatate sunt cu 20% mai predispusi la a rezolva o simulare computerizata a unei sarcini psihologice numita problema lumanarilor Duncker, decat studentii care nu au trait in afara tarii natale.
Problema Duncker porneste de la o premise simpla: se da un subiect (in acest caz, o imagine), o cutie de carton care contine cateva pioneze, o cutie de chibrituri si o lumanre de ceara. Li se spune sa afle cum pot atasa lumanarea de o bucata de carton lipita de perete, astfel incat lumanarea sa arda corespunzator si totusi sa nu cada pe podea. Aproape 90% din oameni incearca aceleasi doua strategii, chiar daca nici una dintre ele nu are pana la urma succes. Ei aleg sa prinda lumanarea cu pioneze pe cartonul de pe perete, ceea ce sfarama pana la urma ceara. Sau incearca sa topeasca lumanarea cu chibriturile astfel incat sa se lipeasca de cartonul de pe perete. Dar ceara nu tine si lumanarea cade pe podea. In aceasta situatie, majoritatea participantilor la test se dau batuti. Ei presupun ca problema este imposibil de rezolvat, ca e un experiment stupid si o pierdere de timp. De fapt, doar cativa dintre subiecti, aproximativ un sfert, reusesc sa vina cu solutia, care inseamna atasarea lumanarii de cutia de carton ce continea pionezele, folosind ceara arsa cu chibriturile si apoi prinderea cu pioneze a cutiei de bucata de carton de pe perete - cea de care trebuie sa ataseze lumanarea. Atata timp cat oamenii nu realizeaza ca acea cutie in care au fost pionezele  poate face fi utila si folosita, vor irosi lumanare dupa lumanare. Isi vor repeta esecul fara a cauta o noua abordare. Aceasta situatie este cunoscuta ca problema fixismului functional, pentru ca suntem de obicei foarte slabi in a gasi functii noi utilizand lucrurile vechi. Suntem paradigmati sa privim lucrurile familare intr-un mod limitat si prea putin creativ. De aceea majoritatea dintre noi am fi probabil surprinsi de faptul ca un cuptor poate fi transformat intr-un mic dulap.

Ok, deci ce legatura au aceste experimente cu calatoritul si cu traitul in strainatate? Conform cercetatorilor, experienta altei culturi ne ofera o perspectiva noua, un ‘open-minddeness" valoros, care ne ajuta sa intelegem ca un singur lucru poate avea mai multe intelesuri si utilitati. De exemplu, lasatul mancarii in farfurie: in China, acesta este vazut ca un compliment, un semnal ca gazda a oferit suficienta mancare. In America, acelasi lucru este vazut ca o insulta subtila, si anume ca mancarea nu a fost suficient de buna. In Romania cum o fi? Astfel de contraste culturale ajuta calatorii sa realizeze ca sunt mai multe feluri de a interpreta lumea in sine. Astfel, ajung sa elimine propriile limitari si refuza sa ramana la primele raspunsuri si impresii.

Desigur, aceasta flexibilitate mentala nu provine doar din simpla distanta. Nu este suficient sau necesar doar sa schimbam zona geografica. Creativitatea sporita apare ca un efect secundar al diferentelor: e nevoie sa schimbam culturile, sa experimentam diversitatea traditiilor umane. Aceleasi detalii care il fac pe calatorul strain confuz – «cat sa dau bacsis chelnerului?» sau «unde ma duce trenul/autobuzul acesta?»  au de fapt un impact de durata si ne fac mai creativi si mai orientati pe solutie. Ajungem astfel sa descoperim cate nu stim inca. Dar si cate putem afla! Chiar si in aceasta era a globalizarii, a comunicarii rapide si a Informatiei, ne putem inca minuna de lumea pe care o descoperim in calatoriile noastre.

Asa e, calatoriile nu sunt intotdeauna sau pe tot parcursul lor placute, uneori sunt chiar obositoare, frustrante sau pline de probleme neasteptate. Cand faci 24 de ore in autocar, cand mergi cate 10 ore in continuu viztand Parisul sau Roma, ajungi sa ai nevoie de o vacanta dupa vacanta. Privelistea din varful lui muntelui compenseaza insa de multe ori efortul depus.

Calatorim nu doar pentru a scapa de stress si probleme ci mai ales pentru a le depasi si invinge. Calatorim pentru ca avem nevoie de asta, pentru ca distanta si diferentele sunt tonicul secret al creativitatii si al reusitei personale.

Asadar mai ales intr-o perioada dificila ca aceasta, intr-o perioada de criza, avem nevoie de calatorii. Cand ajungem acasa, casa este aceeasi. Dar ceva s-a schimbat in mintea noastra. Si asta schimba totul.

C.E.O. Klever Travel
Your Professional Travel & Events Consultant and Problem Solver,
Your Free Time Alchemist

http://www.facebook.com/cristianfrancu 
http://twitter.com/cristianfrancu